Plante
Plantele din Rezervația Dunele Marine de la Agigea au învățat, cu timpul, să se adapteze la condițiile de dune și au început să se instaleze, fie prin semințe purtate tot de vânt, de păsări sau de diferite mamifere, fie prin fragmente purtate de valuri. Dunele marine nu sunt locuri foarte primitoare pentru speciile de plante deoarece ele se mișcă în mod constant. Poate că ați auzit de nisipuri mișcătoare, pe acestea le am și eu, doar că nu înghit nimic, doar se mișcă puțin an de an, fiind modelate de vânt. De asemenea, nisipul nu prea reține apa, după cum ați văzut și la mare când turnați găletușele cu apă pe nisip, astfel că rezerva de apă pentru plante se termină repede, mai ales dacă luăm în calcul și faptul că nisipul se încinge extrem de tare! Vara, atinge în mod constant temperaturi de peste 50°C, ceea ce face ca plantele care nu au adaptări specifice să nu reziste, să se deshidrateze și în final să se usuce. În același timp, substratul nisipos este sărac în substanțe nutritive, ceea ce face ca plantele să se dezvolte greoi și să se mulțumească cu o cantitate mai mică de elemente nutritive.
Plantele de nisip sunt adaptate la aceste condiții vitrege și supraviețuiesc înfigând-și rădăcina adânc în substrat pentru a căuta apă și substanțe nutritive, iar la suprafață inventivitatea lor capătă diverse forme pentru a-și reduce pierderea de apă. Unele specii și-au redus foarte mult frunzele până aproape de dispariție, un exemplu în acest sens fiind cârcelul de nisip (Ephedra distachya), altele au mici perișori pe frunze și tulpină, ceea ce îi conferă o izolare mai bună în fața razelor soarelui, dar în același timp contribuie la condensarea vaporilor de apă din aer (ciucușoara de nisip – Alyssum borzeanum și volbura de nisip – Convolvulus persicus), mai ales în nopțile cețoase, ce sunt adesea din abundență aici, la malul mării. Condensând acești vapori, trimit picăturile formate cu ajutorul frunzelor verticilate, dispuse în jurul tulpinii, către propria rădăcină, reușind astfel să își astâmpere setea în acest mediu uscat. Dar inventivitatea lor nu se oprește aici, sunt specii care au o ceară pe frunze, ce le ajută să nu piardă apă (Orzul de nisip – Leymus sabulosus), iar culoarea verde-albăstrui metalizat reflectă cu ușurință razele soarelui, reușind astfel să facă față căldurilor toride.
Ciucușoara de nisip – Alyssum borzaeanum
Familia Brassicaceae (Cruciferae)
Este o plantă psamofilă (iubitoare de nisip), de origine euxinică ce crește pe nisipurile litorale din jurul Mării Negre (Bulgaria, Crimeea, România, Ucraina) și în Anatolia de Nord-Vest. A fost descoperită în anul 1923 în România, fiind denumită de către Erasmus Julius Nyárády după numele marelui botanist român Alexandru Borza.
În țara noastră este foarte rară, considerată specie periclitată. A fost semnalată în puține locuri de pe litoralul Mării Negre, din județul Constanța, una dintre populațiile certe fiind cea de la Agigea. În orice caz, în aria naturală protejată Dunele Marine de la Agigea formează cea mai mare populație cunoscută din România.
Este o plantă perenă, cu tulpini numeroase, erecte, de 10 – 25 (30) cm înălțime. Frunzele au formă obovată (de ou cu vârful în jos) sau de spatulă, sunt acoperite de un strat gros de peri stelați și sunt caduce în perioada de înflorire. Florile sunt mici, alcătuite din 4 petale dispuse în cruce, de culoare galben deschis. Înflorește în lunile mai-iunie.
Ciucușoara de nisip – Alyssum borzaeanum
Familia Brassicaceae (Cruciferae)
Este o plantă psamofilă (iubitoare de nisip), de origine euxinică ce crește pe nisipurile litorale din jurul Mării Negre (Bulgaria, Crimeea, România, Ucraina) și în Anatolia de Nord-Vest. A fost descoperită în anul 1923 în România, fiind denumită de către Erasmus Julius Nyárády după numele marelui botanist român Alexandru Borza.
În țara noastră este foarte rară, considerată specie periclitată. A fost semnalată în puține locuri de pe litoralul Mării Negre, din județul Constanța, una dintre populațiile certe fiind cea de la Agigea. În orice caz, în aria naturală protejată Dunele Marine de la Agigea formează cea mai mare populație cunoscută din România.
Este o plantă perenă, cu tulpini numeroase, erecte, de 10 – 25 (30) cm înălțime. Frunzele au formă obovată (de ou cu vârful în jos) sau de spatulă, sunt acoperite de un strat gros de peri stelați și sunt caduce în perioada de înflorire. Florile sunt mici, alcătuite din 4 petale dispuse în cruce, de culoare galben deschis. Înflorește în lunile mai-iunie.
Cosaci de nisipuri – Astragalus varius
Familia Fabaceae (Leguminosae)
Este o specie psamofilă (iubitoare de nisip), cu areal eurasiatic. În România este rară, fiind prezentă în județele Constanța, Tulcea, Galați și Vaslui.
Este o plantă perenă, cu rădăcina groasă, lungă. Tulpina este înaltă de până la 1 m, lignificată la bază. Frunzele sunt compuse, alcătuite din 6-11 perechi de foliole. Inflorescența este alcătuită din circa 20 de flori de culoare violacee. Frunzele și tulpina acestei plante sunt acoperite cu peri suri, alipiți, ce au rol de protecție împotriva transpirației excesive. Înflorește în lunile iunie-iulie.
Cosaci de nisipuri – Astragalus varius
Familia Fabaceae (Leguminosae)
Este o specie psamofilă (iubitoare de nisip), cu areal eurasiatic. În România este rară, fiind prezentă în județele Constanța, Tulcea, Galați și Vaslui.
Este o plantă perenă, cu rădăcina groasă, lungă. Tulpina este înaltă de până la 1 m, lignificată la bază. Frunzele sunt compuse, alcătuite din 6-11 perechi de foliole. Inflorescența este alcătuită din circa 20 de flori de culoare violacee. Frunzele și tulpina acestei plante sunt acoperite cu peri suri, alipiți, ce au rol de protecție împotriva transpirației excesive. Înflorește în lunile iunie-iulie.
Rogoz de nisipuri – Carex colchica
Familia Cyperaceae
Este o specie arenicolă (de nisipuri) cu areal pontic (întâlnită în bazinul Mării Negre – Pontus Euxinus).
Numele speciei – colchica – provine de la denumirea regiunii Colchida din estul bazinului Mării Negre, de pe teritoriul actual al Georgiei – este regiunea în care, conform legendelor, argonauții conduși de Iason au căutat lâna de aur. În România este o plantă rară, ce crește pe dune marine (județele Constanța și Tulcea) și nisipuri continentale (județele Caraș-Severin, Giurgiu, Gorj, Galați, Vrancea).
Este o pIantă perenă cu tulpina trimuchiată, de 15-40 cm înălțime. Frunzele sunt plane, late de cel mult 2 mm, rigide. Inflorescența este alcătuită din spiculețe ovoidale, elipsoidale sau alungite, de peste 1,5 cm, cu flori mascule la bază și flori femele la vârf. Înflorește în lunile aprilie-iunie.
Rogoz de nisipuri – Carex colchica
Familia Cyperaceae
Este o specie arenicolă (de nisipuri) cu areal pontic (întâlnită în bazinul Mării Negre – Pontus Euxinus). Numele speciei – colchica – provine de la denumirea regiunii Colchida din estul bazinului Mării Negre, de pe teritoriul actual al Georgiei – este regiunea în care, conform legendelor, argonauții conduși de Iason au căutat lâna de aur. În România este o plantă rară, ce crește pe dune marine (județele Constanța și Tulcea) și nisipuri continentale (județele Caraș-Severin, Giurgiu, Gorj, Galați, Vrancea).
Este o pIantă perenă cu tulpina trimuchiată, de 15-40 cm înălțime. Frunzele sunt plane, late de cel mult 2 mm, rigide. Inflorescența este alcătuită din spiculețe ovoidale, elipsoidale sau alungite, de peste 1,5 cm, cu flori mascule la bază și flori femele la vârf. Înflorește în lunile aprilie-iunie.
Volbură de nisip – Convolvulus persicus
Familia Convolvulaceae
Este o specie psamofilă (iubitoare de nisip), ce crește pe nisipurile maritime ale litoralului Mării Negre și Mării Caspice. Numele speciei – persicus – ne duce cu gândul la zona sa de origine, de pe țărmurile sudice ale Mării Caspice, cunoscută în trecut ca Persia.
În România este foarte rară, periclitată. Poate fi găsită pe litoralul Mării Negre, în rezervația Dunele marine de la Agigea și în Rezervația Biosferei Delta Dunării.
Este o plantă perenă, cu rădăcina groasă, lungă. Tulpina este înaltă de până la 1 m, lignificată la bază. Frunzele sunt compuse, alcătuite din 6-11 perechi de foliole. Inflorescența este alcătuită din circa 20 de flori de culoare violacee. Frunzele și tulpina acestei plante sunt acoperite cu peri suri, alipiți, ce au rol de protecție împotriva transpirației excesive. Înflorește în lunile iunie-iulie.
Volbură de nisip – Convolvulus persicus
Familia Convolvulaceae
Este o specie psamofilă (iubitoare de nisip), ce crește pe nisipurile maritime ale litoralului Mării Negre și Mării Caspice. Numele speciei – persicus – ne duce cu gândul la zona sa de origine, de pe țărmurile sudice ale Mării Caspice, cunoscută în trecut ca Persia.
În România este foarte rară, periclitată. Poate fi găsită pe litoralul Mării Negre, în rezervația Dunele marine de la Agigea și în Rezervația Biosferei Delta Dunării.
Este o plantă perenă, cu rădăcina groasă, lungă. Tulpina este înaltă de până la 1 m, lignificată la bază. Frunzele sunt compuse, alcătuite din 6-11 perechi de foliole. Inflorescența este alcătuită din circa 20 de flori de culoare violacee. Frunzele și tulpina acestei plante sunt acoperite cu peri suri, alipiți, ce au rol de protecție împotriva transpirației excesive. Înflorește în lunile iunie-iulie.
Varză de mare – Crambe maritima
Familia Brassicaceae (Cruciferae)
Este o specie arenicolă (iubitoare de nisip) răspândită în zonele litorale ale Oceanului Atlantic, Mării Baltice și de-a lungul coastelor europene ale Mării Negre. În România este rară, periclitată.
Este o plantă perenă, cu rădăcină pivotantă (de forma unui țăruș ce pătrunde adânc, vertical, în sol), groasă și ramificată. Tulpina este erectă, cilindrică, netedă și foarte ramificată. Frunzele bazale sunt mari, glauce (de culoare albastru-verzui), cu marginea ondulată și inegal dințate, asemănătoare ca aspect și consistență cu cele ale verzei comestibile. Inflorescența este bogată, foarte ramificată, compusă din numeroase flori de culoare albă. Frunzele prezintă pe suprafața acestora un strat de ceară, ce are rol de protecție împotriva transpirației excesive. Înflorește în lunile mai-iunie.
Varză de mare – Crambe maritima
Familia Brassicaceae (Cruciferae)
Este o specie arenicolă (iubitoare de nisip) răspândită în zonele litorale ale Oceanului Atlantic, Mării Baltice și de-a lungul coastelor europene ale Mării Negre. În România este rară, periclitată.
Este o plantă perenă, cu rădăcină pivotantă (de forma unui țăruș ce pătrunde adânc, vertical, în sol), groasă și ramificată. Tulpina este erectă, cilindrică, netedă și foarte ramificată. Frunzele bazale sunt mari, glauce (de culoare albastru-verzui), cu marginea ondulată și inegal dințate, asemănătoare ca aspect și consistență cu cele ale verzei comestibile. Inflorescența este bogată, foarte ramificată, compusă din numeroase flori de culoare albă. Frunzele prezintă pe suprafața acestora un strat de ceară, ce are rol de protecție împotriva transpirației excesive. Înflorește în lunile mai-iunie.
Cârcel – Ephedra distachya
Familia Ephedraceae
Este o specie cu areal eurasiatic, relict postglaciar. În România este rară, dezvoltându-se pe nisipuri marine și continentale, soluri calcaroase și marne (roci sedimentare din carbonat de calciu și argilă).
Este un subarbust dioic (formează flori unisexuate situate pe indivizi diferiți), cu tulpina foarte ramificată, ce atinge o înălțime de până la 50 cm. Ramurile sunt cilindrice, striate și foarte rugoase, având culoarea verde-albăstruie. Frunzele sunt mici, reduse la teci membranoase, dispuse opus pe tulpină. Indivizii masculi au florile grupate câte 4-8, la nodurile ramurilor. Indivizii femeli au florile grupate câte 2 și sunt protejate de un involucru alcătuit de regulă din 3 perechi de bractee (frunze modificate). Involucrul la maturitate devine cărnos, de culoare portocaliu-roșiatică, ce acoperă cele 2 semințe. Înflorește în lunile mai-iunie, semințele ajung la maturitate în august-septembrie.
Ca adaptare la condițiile de uscăciune în care planta trăiește, aceasta și-a redus foarte mult frunzele pentru a diminua cât mai mult cantitatea de apă pierdută prin transpirație.
Planta conține un principiu activ – efedrina, cu acțiune midriatică. Clorhidratul de efedrină este utilizat în tratamentul astmului și bronșitei pentru că ușurează expectorația.
Cârcel – Ephedra distachya
Familia Ephedraceae
Este o specie cu areal eurasiatic, relict postglaciar. În România este rară, dezvoltându-se pe nisipuri marine și continentale, soluri calcaroase și marne (roci sedimentare din carbonat de calciu și argilă).
Este un subarbust dioic (formează flori unisexuate situate pe indivizi diferiți), cu tulpina foarte ramificată, ce atinge o înălțime de până la 50 cm. Ramurile sunt cilindrice, striate și foarte rugoase, având culoarea verde-albăstruie. Frunzele sunt mici, reduse la teci membranoase, dispuse opus pe tulpină. Indivizii masculi au florile grupate câte 4-8, la nodurile ramurilor. Indivizii femeli au florile grupate câte 2 și sunt protejate de un involucru alcătuit de regulă din 3 perechi de bractee (frunze modificate). Involucrul la maturitate devine cărnos, de culoare portocaliu-roșiatică, ce acoperă cele 2 semințe. Înflorește în lunile mai-iunie, semințele ajung la maturitate în august-septembrie.
Ca adaptare la condițiile de uscăciune în care planta trăiește, aceasta și-a redus foarte mult frunzele pentru a diminua cât mai mult cantitatea de apă pierdută prin transpirație.
Planta conține un principiu activ – efedrina, cu acțiune midriatică. Clorhidratul de efedrină este utilizat în tratamentul astmului și bronșitei pentru că ușurează expectorația.
Perișor de nisipuri – Leymus racemosus subsp. sabulosus
Familia Poaceae (Gramineae)
Este o specie psamofilă (iubitoare de nisip) de origine pontică, ce se dezvoltă pe nisipurile litorale din jurul Mării Negre și Mării Caspice. În țara noastră este rară, dar poate fi găsită pe litoralul Mării Negre, în județele Constanța și Tulcea.
Este o plantă perenă, cu tulpina înaltă de 60-90 cm. Frunzele sunt rigide, pungente (cu vârful ascuțit, care înțeapă). Inflorescența este un spic cilindric, de obicei rigid, erect. Planta are o culoare albăstruie-cenușie, datorită membranelor cerificate ce au rol de protecție împotriva transpirației excesive. Înflorește în lunile iunie-iulie.
Perișor de nisipuri – Leymus racemosus subsp. sabulosus
Familia Poaceae (Gramineae)
Este o specie psamofilă (iubitoare de nisip) de origine pontică, ce se dezvoltă pe nisipurile litorale din jurul Mării Negre și Mării Caspice. În țara noastră este rară, dar poate fi găsită pe litoralul Mării Negre, în județele Constanța și Tulcea.
Este o plantă perenă, cu tulpina înaltă de 60-90 cm. Frunzele sunt rigide, pungente (cu vârful ascuțit, care înțeapă). Inflorescența este un spic cilindric, de obicei rigid, erect. Planta are o culoare albăstruie-cenușie, datorită membranelor cerificate ce au rol de protecție împotriva transpirației excesive. Înflorește în lunile iunie-iulie.
Secară de nisipuri – Secale sylvestre
Familia Poaceae (Gramineae)
Este o plantă arenicolă (iubitoare de nisip) ce crește pe soluri nisipoase în județele Constanța, Dolj, Galați, Tulcea și Vaslui.
Este o pIantă anuală, cu tulpina de 25-50 cm, adesea geniculat (îndoit) ascendentă, la bază puternic tufos ramificată, lanată (acoperită cu peri albi moi) în partea superioară. Frunzele sunt îngust liniare, la maturitate devin setaceu conduplicate (cu aspect de țepușă, cele 2 jumătăți ale frunzei fiind îndoite una peste alta pe lungime). Inflorescența este un spic alungit, lung de până la 10 cm, alcătuit din spiculețe cu 3 flori. Înflorește în lunile mai-iunie.
Secară de nisipuri – Secale sylvestre
Familia Poaceae (Gramineae)
Este o plantă arenicolă (iubitoare de nisip) ce crește pe soluri nisipoase în județele Constanța, Dolj, Galați, Tulcea și Vaslui.
Este o pIantă anuală, cu tulpina de 25-50 cm, adesea geniculat (îndoit) ascendentă, la bază puternic tufos ramificată, lanată (acoperită cu peri albi moi) în partea superioară. Frunzele sunt îngust liniare, la maturitate devin setaceu conduplicate (cu aspect de țepușă, cele 2 jumătăți ale frunzei fiind îndoite una peste alta pe lungime). Inflorescența este un spic alungit, lung de până la 10 cm, alcătuit din spiculețe cu 3 flori. Înflorește în lunile mai-iunie.
Silene borysthenica
Familia Caryophyllaceae
Este o specie psamofilă (iubitoare de nisip) rară și periclitată în România. Crește pe soluri nisipoase în județele Tulcea și Constanța.
Este o plantă bianuală (rareori perenă), dioică (formează flori unisexuate situate pe indivizi diferiți). Tulpina ajunge la o înălțime de până la 100 cm și este fin pubescentă (cu peri fini, moi, scurți și rari). Frunzele bazale au formă de spatulă, iar cele de pe tulpină sunt liniar-oblanceolate (invers lanceolate). Formează numeroase flori foarte mici, de culoare verde.
Silene borysthenica
Familia Caryophyllaceae
Este o specie psamofilă (iubitoare de nisip) rară și periclitată în România. Crește pe soluri nisipoase în județele Tulcea și Constanța.
Este o plantă bianuală (rareori perenă), dioică (formează flori unisexuate situate pe indivizi diferiți). Tulpina ajunge la o înălțime de până la 100 cm și este fin pubescentă (cu peri fini, moi, scurți și rari). Frunzele bazale au formă de spatulă, iar cele de pe tulpină sunt liniar-oblanceolate (invers lanceolate). Formează numeroase flori foarte mici, de culoare verde.
Silene exaltata
Familia Caryophyllaceae
Este o specie cu areal est-balcanic, endemică în Europa. În România este rară, periclitată, crește pe soluri uscate și coaste calcaroase în Dobrogea.
Este o plantă bianuală sau perenă. Tulpina ajunge la o înălțime de până la 2 m. Frunzele tulpinale sunt numeroase, oblanceolate (invers lanceolate). Formează numeroase flori de culoare galben deschis.
Silene exaltata
Familia Caryophyllaceae
Este o specie cu areal est-balcanic, endemică în Europa. În România este rară, periclitată, crește pe soluri uscate și coaste calcaroase în Dobrogea.
Este o plantă bianuală sau perenă. Tulpina ajunge la o înălțime de până la 2 m. Frunzele tulpinale sunt numeroase, oblanceolate (invers lanceolate). Formează numeroase flori de culoare galben deschis.
Milițea de nisipuri – Silene thymifolia
Familia Caryophyllaceae
Este o plantă arenicolă (iubitoare de nisip) de origine euxinică, ce crește pe dunele litorale din partea de vest și sud a Mării Negre în România, Bulgaria, Ucraina și Turcia.
Este o specie rară în flora României, fiind semnalată în trecut din câteva locuri de pe litoralul Mării Negre, din județul Constanța. Pe baza datelor actuale, populația din Rezervația de la Agigea este singura care mai există în țara noastră!
Este o plantă perenă, cu tulpina îngroșată, semi-lemnoasă, lungă de 15-20 cm, culcată pe sol, întortocheat ramificată. Frunzele sunt mici, ovate (în formă de ou), pubescente (cu peri fini, moi, scurți și rari). Inflorescența este alcătuită din câteva (2-3) flori albe. Înflorește în lunile iulie-august.
Milițea de nisipuri – Silene thymifolia
Familia Caryophyllaceae
Este o plantă arenicolă (iubitoare de nisip) de origine euxinică, ce crește pe dunele litorale din partea de vest și sud a Mării Negre în România, Bulgaria, Ucraina și Turcia.
Este o specie rară în flora României, fiind semnalată în trecut din câteva locuri de pe litoralul Mării Negre, din județul Constanța. Pe baza datelor actuale, populația din Rezervația de la Agigea este singura care mai există în țara noastră!
Este o plantă perenă, cu tulpina îngroșată, semi-lemnoasă, lungă de 15-20 cm, culcată pe sol, întortocheat ramificată. Frunzele sunt mici, ovate (în formă de ou), pubescente (cu peri fini, moi, scurți și rari). Inflorescența este alcătuită din câteva (2-3) flori albe. Înflorește în lunile iulie-august.