Rezervația de Dune Marine de la Agigea reprezintă o adevărată oază de biodiversitate într-o zonă înconjurată de arii cu puternic impact antropic. Iar acest lucru este valabil în special pentru speciile de nevertebrate.
Rezervația adăpostește la momentul actual cel puțin 500 de specii diferite de nevertebrate, marea majoritate a lor fiind reprezentate de insecte. Spunem “cel puțin”, pentru că numărul real este cu siguranță mult mai mare. Marea majoritate a speciilor de nevertebrate sunt foarte mici (câțiva milimetri lungime) și se aseamănă foarte mult între ele, astfel e nevoie de multe ori de studiul acestora la stereomicroscop pentru a ne putea da seama despre ce specie e vorba. Aici se mai adaugă și faptul că nevertebratele sunt cel mai numeros grup de animale de pe Pământ, iar numărul experților care le studiază este relativ scăzut. Acest lucru e valabil în special în România, unde nu există nici măcar un expert pentru multe grupe de nevertebrate. Astfel, numărul de specii ce pot fi găsite aici va fi mai mare cu siguranță pe măsură ce numărul de specialiști care vor cerceta Rezervația va crește.
Deja în ultimii ani au fost identificate câteva noi specii pentru fauna României, unele cunoscute la momentul actual doar din perimetrul rezervației, cum ar fi cazul coleopterelor Aplocnemus jejunus si Procas picipes steveni, 2 specii cu puține semnalări inclusiv la nivel european, având un mod de viață mai criptic.
De asemenea, există și specii care au fost descrise pentru prima dată după exemplare colectate din perimetrul Rezervației de Dune Marine de la Agigea, cum e cazul speciei Chalcimerus borceai.
Chalcimerus borceai Steffan & Andriescu, 1962, după cum îi spune și numele, este o specie care a fost denumită în onoarea Prof. Dr. Ioan Borcea, întemeietorul Stațiunii Zoologice Marine Agigea. Micuța viespe, ce nu depășește 4.3 mm, frumos colorată, este parazitoidă, lucru ce înseamnă că se dezvoltă în corpul altor organisme (în cazul nostru, parazitează alte viespi care trăiesc în fructele de mac – Papaver sp). Este o specie univoltină (are o singură generație pe an), iernează în stadiul de larvă, iar adulții sunt activi primăvara. La momentul actual, specia e cunoscută din România, Albania, Italia, Franța, Spania și Israel. Holotipul (adică exemplarul care a stat la baza descrierii speciei pentru prima dată) a fost colectat în rezervația de Dune Marine de la Agigea, în data de 21 iunie 1957, de către Prof. Dr. Ionel Andriescu, cel care a și descris specia câțiva ani mai târziu, împreună cu un entomolog francez. Acesta e depozitat în colecția științifică a Muzeului Naţional de Istorie Naturală “Grigore Antipa”, București.
Călugărița – Mantis religiosa
Este cea mai cunoscută specie de călugăriță din țara noastră, a cărei culoare poate varia de la verde la diverse nuanțe de galben și maroniu. Uneori, în timpul împerecherii sau imediat după, femela devorează masculul pentru a-și suplini nevoia de substanțe nutritive necesare depunerii pontei.
Perioada de activitate: primăvara, vara, toamna
Hrana: nevertebrate
Lungime: 9 cm
Călugărița – Mantis religiosa
Este cea mai cunoscută specie de călugăriță din țara noastră, a cărei culoare poate varia de la verde la diverse nuanțe de galben și maroniu. Uneori, în timpul împerecherii sau imediat după, femela devorează masculul pentru a-și suplini nevoia de substanțe nutritive necesare depunerii pontei.
Perioada de activitate: primăvara, vara, toamna
Hrana: nevertebrate
Lungime: 9 cm
Leul furnicilor – Myrmeleon inconspicuus
Este o specie activă mai mult noaptea și poate fi confundată cu o libelulă la prima vedere, dar se diferențiază prin antenele lungi și ușor vizibile. Larvele își construiesc capcane de forma unor pâlnii în nisip, unde așteaptă ca diverse insecte să treacă prin zonă și să cadă în ele pentru a le devora. Aceste insecte sunt, de regulă, furnici, de unde și numele popular al speciei.
Perioada de activitate: primăvara, vara, toamna
Hrana: nevertebrate
Anvergura: 22 -26 mm
Leul furnicilor – Myrmeleon inconspicuus
Este o specie activă mai mult noaptea și poate fi confundată cu o libelulă la prima vedere, dar se diferențiază prin antenele lungi și ușor vizibile. Larvele își construiesc capcane de forma unor pâlnii în nisip, unde așteaptă ca diverse insecte să treacă prin zonă și să cadă în ele pentru a le devora. Aceste insecte sunt, de regulă, furnici, de unde și numele popular al speciei.
Perioada de activitate: primăvara, vara, toamna
Hrana: nevertebrate
Anvergura: 22 -26 mm
Scolopendra – Scolopendra cingulata
Este cel mai mare miriapod din România și poate ajunge la o lungime de până la 15 cm. Preferă zonele uscate, unde vânează insecte și chiar șopârle mici, pe care le omoară cu venin. Mușcătura este dureroasă, dar nu e periculoasă pentru om.
Perioada de activitate: primăvara, vara, toamna
Hrana: nevertebrate și ocazional reptile sau amfibieni
Lungime: 15 cm
Scolopendra – Scolopendra cingulata
Este cel mai mare miriapod din România și poate ajunge la o lungime de până la 15 cm. Preferă zonele uscate, unde vânează insecte și chiar șopârle mici, pe care le omoară cu venin. Mușcătura este dureroasă, dar nu e periculoasă pentru om.
Perioada de activitate: primăvara, vara, toamna
Hrana: nevertebrate și ocazional reptile sau amfibieni
Lungime: 15 cm
Fluturele scaieților – Vanessa cardui
La fel ca și amiralul roșu, hibernează în stadiul de adult și migrează pe distanțe lungi, între Africa și Europa. În România, specia este rezidentă. Omizile păroase se hrănesc cu un număr mare de plante, dar sunt deseori observate pe diverse specii de scaieți, de unde și numele popular al speciei.
Perioada de activitate: primăvara, vara, toamna
Hrana: nectar din flori
Anvergura: 51 – 73 mm
Fluturele scaieților – Vanessa cardui
La fel ca și amiralul roșu, hibernează în stadiul de adult și migrează pe distanțe lungi, între Africa și Europa. În România, specia este rezidentă. Omizile păroase se hrănesc cu un număr mare de plante, dar sunt deseori observate pe diverse specii de scaieți, de unde și numele popular al speciei.
Perioada de activitate: primăvara, vara, toamna
Hrana: nectar din flori
Anvergura: 51 – 73 mm
Chalcimerus borceai
După cum îi spune și numele, este o specie care a fost denumită în onoarea Prof. Dr. Ioan Borcea, întemeietorul Stațiunii Zoologice Marine Agigea. Micuța viespe, ce nu depășește 4.3 mm, frumos colorată, este parazitoidă, lucru ce înseamnă că se dezvoltă în corpul altor organisme (în cazul nostru, parazitează alte viespi care trăiesc în fructele de mac – Papaver sp). Este o specie univoltină (are o singură generație pe an), iernează în stadiul de larvă, iar adulții sunt activi primăvara.
Chalcimerus borceai
După cum îi spune și numele, este o specie care a fost denumită în onoarea Prof. Dr. Ioan Borcea, întemeietorul Stațiunii Zoologice Marine Agigea. Micuța viespe, ce nu depășește 4.3 mm, frumos colorată, este parazitoidă, lucru ce înseamnă că se dezvoltă în corpul altor organisme (în cazul nostru, parazitează alte viespi care trăiesc în fructele de mac – Papaver sp). Este o specie univoltină (are o singură generație pe an), iernează în stadiul de larvă, iar adulții sunt activi primăvara.