Salutare, cititorule!

Eu sunt aici de multe sute de ani și chiar dacă mulți mi-au călcat nisipurile, puțini sunt cei care mă cunosc cu adevărat! Dar, în rândurile ce urmează, vei afla povestea mea.

M-am născut pe malul Mării Negre, din nisipurile purtate de vânt, din fostul Golf Agigea, care, cu timpul s-a transformat în lac, pierzându-și legătura cu marea. Procesul a fost unul lung și foarte lent. În primul rând a trecut mult timp până s-au format granulele de nisip, prin procese de degradare (măcinare) a rocilor care au înghețat în iernile reci și friguroase și s-au dezghețat în primăverile însorite. Poate că pare greu de crezut, dar apa infiltrată în crăpăturile rocilor își mărește volumul prin îngheț, determinând ruperea fragmentelor de pietre, măcinându-le, iar la mare, apă este din abundență, atât prin valuri, pentru acele stânci apropiate de apă, cât și prin ploi sau chiar prin vaporii ce încarcă aerul sărat de pe țărm. Acest proces contribuie și la reducerea dimensiunilor grăuntelui de nisip, ceea ce face ca nisipul sa fie mai fin.

Odată format nisipul, acesta poate fi purtat de vânt. Cu cât este mai fin și mai ușor cu atât poate străbate distanțe mai lungi și în cantități mai mari. Țărmurile vestice ale Mării Negre, aici unde ne aflăm acum, sunt mai aride (mai uscate). Astfel, cantitățile reduse de precipitații fac ca nisipul să fie uscat perioade lungi de timp și, prin urmare, să poată fi transportat mai ușor și mai mult de vânturile dominante ce bat spre vest pe aceste meleaguri, chiar și la intensități mici, nefiind nevoie de rafale puternice.

Și tot derulând în descrierea acestui proces, ajungem la unul din elementele esențiale, vântul! Litoralul Mării Negre, ca toată Dobrogea, beneficiază de resurse eoliene (de vânt) însemnate. De ținut minte că în Dobrogea se înregistrează cele mai mari viteze ale vântului la nivelul țării noastre. La aceste viteze ridicate contribuie atât lipsa de obstacole de relief din cadrul acestei regiuni, cât și diferențele mari de presiune ce dau naștere vânturilor puternice. Aceste situații sunt cele mai frecvente iarna, în condiții cunoscute de mulți drept crivăț sau în condițiile acțiunii în zona Mării Negre a unor influențe (cicloni) mediteraneene. În aceste condiții, vântul poate sufla zile la rând cu viteze mari din sector nordic sau nord-estic, iar vântul de acest fel poate transporta cu ușurință nu numai zăpadă, ci și nisip fin sau chiar de mărime medie, așa cum se întâmplă frecvent în regiunile Asiei Centrale, în timpul iernii, în fenomenul numit buran.

Pe lângă factorul meteorologic, un element foarte important în formarea dunelor de la Agigea este reprezentat de orientarea nord-sud a țărmului Mării Negre și a plajelor din lungul acestuia. Astfel, în condiții de vânt intens, nisipul a putut fi transportat de către vântul cu direcție predominant nordică pe distanțe mari și a ajuns să se depoziteze la Agigea din motive legate de înălțimile țărmului în acest areal (aici fiind cele mai înalte din regiune).

Așadar, zi după zi, an după an, nisipul a fost adus la Agigea și a început să se adune sub formă de dune, asemenea valurilor de zăpadă suflate de vânt iarna.